Astăzi nu sunt decât o limbă care gustă pentru prima dată din
pulpa unei mandarine. Și ale cărei pofte caută tot timpul ceva mai dulce,
ceva care să-mi satureze cea mai recentă nevoie: nevoia de culoarea oranj.
Nu sunt niciodată
satisfăcut. Mă întreb: ce se întâmplă după ce o carte se sfârșește? Și de ce sexul nu durează veșnic, exact la acel moment
de dinainte de sfârșit? Ce pierd în fiecare dimineață când soarele
apare și eu nu-l văd? Acum, pe undeva prin Mallorca
e o petrecere spontană și tot ce am nevoie să știu e cine sărută pe cine
înainte ca noaptea să ia sfârșit. Mi s-a spus odată să încerc să devin mai înțelept și să nu mă opresc niciodată la jumătatea unei cupe de vin. De atunci,
mă întreb permanent cum ar fi arătat
versurile lui Byron pe care nu le-a
dezvăluit niciodată. Dar cântecele pe care Jim
Morrison nu le-a scris?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu