miercuri, 5 iunie 2013

O bucurie simplă




Găsesc o plăcere inexplicabilă în felul în care oamenii le zâmbesc celor de care sunt îndrăgostiți. Indiferent dacă îi fixează cu acel specific și caraghios rânjet, știind că persoana pe care o desfată cu privirea nu va putea face nimic altceva decât să-i reîntoarcă un roi de fluturi colorați în stomac, sau dacă pe colțul lor de gură se strecoară un zâmbet ștrengar pe care-l afișează în lume exact în clipa în care celălalt îi zâmbește pentru un motiv oarecare, eliberând de fapt acest gaz molipsitor care se poate lipi pe față asemenea unui abțibild fabricat din cel mai bun adeziv.

Găsesc o bucurie simplă și care creează parcă dependență văzând zâmbetul de pe chipul tău.

Indiferent dacă îmi zâmbești mie sau altcuiva.

Pentru că mă prefac întotdeauna că n-am fost pe fază, și că nu te-am privit cum zâmbești, de fapt, pe ascuns.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu