Câtă literatură poate fi între noi doi

Vinovatele mele gânduri încă te așteaptă undeva sub lampa viselor din pragul nopții. Mi-e dor de tine și de aceea ți-am pregătit toate poemele mele în buzunar, și toate momentele noastre bune, cu nervuri albastre. În valvele inimii mele se învârt clepsidre de utopii senine, dar tot acolo mai e loc suficient și pentru noi doi. Te aștept, și o fac în ideea în care omul e contemporan cu timpul. Nu culeg nimic și nu renunț (la tine), te caut prin cercuri, iar prin ochii tăi alunecă fericirea în spirală și știu că ei nu se vor închide nici măcar la lăsarea serii, după ce se soarbe roua, după ce briza caldă de iulie ne muțește dorul, fericirea, sufletele. Of, câtă literatură poate fi între noi doi!