Caravanele de tuaregi
au trecut deja dincolo de orizont. Nisipul s-a așezat la loc. Parcă nimeni n-a
trecut pe aici, niciodată. Te aștept. Oazele apusului și insulele celor
binecuvântați te așteaptă și ele. Te aștept în locul unde nu rămân urme. Ți-am
adunat cămile, șerpi, scarabei, zeități de tot felul și căldură, alabastru,
aur, tămâie, curmali, arome de viță-de-vie, smochine. Fără toate acestea,
oamenii nu se iubesc pe-aici. Așa se explică de ce dragostea mă arde pe față. Iar
timpul, nisipul spulberat, mereu egal, mă afundă în lumea caravanelor sugrumate
cu totul. Tremură până și aerul ăsta fierbinte, de la atâta răsuflare arsă. Vino
lângă mine, dacă vrei. Să culegi dragoste care ți se dă mură-n gură. Aici poți
atinge aerul și timpul, fără să știi și fără să vezi.
Nu știu ce mă atrage mai mult : ori cuvintele alese cu care ai creat un întreg peisaj halucinant, ori melodia pe care o ascult întruna de când mă știu, ori, pur și simplu, faptul că transmiți un sentiment plăcut când îți citesc postarea, ascultând pe fundal melodia aleasă de tine.
RăspundețiȘtergereSmulgi zâmbete din mine cu o ușurință alarmantă, Diana. Sau Zoe. E prima dată când cineva îmi scrie despre conexiunea dintre text și muzică în felul ăsta. Și de când așteptam să observe cineva asta! De-ai știi tu...
RăspundețiȘtergereTe rog totuși să-mi spui ce te atrage mai mult. Glumesc. Eu sper că amândouă: și scriitura și muzica.
Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere, pentru alura ta exotică și totuși atât de familiară, de parcă nu a lipsit de aici niciodată.
Haha! De numit mă cheamă Diana, Zoe este o mică obsesie de-a mea, hai să-i spunem, o altă personalitate.
RăspundețiȘtergereOricum, revenind la comentariul tău, îmi place foarte mult să citesc, iar, în același timp, să ascult muzică, de orice fel. Îmi place când cineva reușește să scrie și să alăture și o linie melodie, pentru că, după părerea mea, asta dă un plus de originalitate și inspirație.
Astfel, îi poți transmite cititorului senzația pe care ai trăit-o în timp ce scriai sau chiar să-l faci să trăiască același sentiment (într-o oarecare măsură).
Îmi place mult numele tău. Îmi place alăturarea asta: Zoe-Diana, e foarte fonetică și feminină. E originală și magnetică, așa. Mă faci curios. Sunt stârnit să-ți descopăr mica obsesie, personalitatea asta a ta. E fermecător ca o femeie să recunoască prezența acesteia. Asta e ceva într-adevăr diferit și provocator. Și pe mine micile detalii și obsesii mă atrag (cum e atrasă o musculiță în pânza de păianjen) și mă pasionează, deopotrivă.
RăspundețiȘtergereDa, muzica ca fundal pentru cuvinte bine alese și bine îndreptate, e o armă teribilă, un mesager eficient și o emoție care poate cutremura creierul și sufletul uman.
Măcar 10-15% dacă aș transmite cititorului din starea mea și ar fi realmente ceva.
Personalitatea mea nu implică nimic „extraordinar”, doar o minte de copil și un zâmbet omniprezent.
RăspundețiȘtergereCât despre comentariul tău, eu una sunt sigură că poți transmite unui cititor starea ta, dar acum, desigur, depinde și de capacitatea de înțelegere a cititorului, că, în ziua de azi, mulți sunt „scriitori”.
Eu rămân totuși, (așa sunt eu, încăpățânat de felul meu) cu senzația că e ceva deosebit la personalitatea ta.
RăspundețiȘtergereNici nu-ți imaginezi câte zâmbete mi-ai decupat acum, când mi-ai scris că mulți se dau "scriitori" în ziua de azi. Am avut recent o discuție cu o prietenă pe temă asta. De aceea, de altfel, am și scris postarea În apărarea cuvintelor mele dragi, ca răspuns și dezamăgire la cei care scriu sec, fără intensitate și pasiune, doar pentru a-și satisface un moft.
Altfel spus, m-ai cucerit total cu observația asta. M-am simțit ca și cum aș fi glumit cu un prieten vechi și drag.
Da, cum ai zis și tu, să-și satisfacă un moft sau poate pur și simplu efectul de turmă are un impact prea mare asupra celor slabi de înger. Oricum, în mare, sunt și vor fi întotdeauna acele persoane care se dau drept „personalități enciclopedice” sau veșnicii filozofi de 14 ani, care s-au lovit cu tâmpla de viață.
RăspundețiȘtergereȘi da, mi s-a mai spus că eman o oarecare familiaritate în conversațiile cu străinii. Dar nu pot să afirm chestia asta.
Gregarismul și prostia la scară mare vor fi întotdeauna păcate de neșters ale societății, indiferent despre ce categorie de vârstă discutăm.
RăspundețiȘtergereAi o rezervare șic, care-ți va prinde bine mai târziu (mă refer la "dar nu pot să afirm asta"). O astfel de atitudine poate fi începutul unei percepții echilibrate și mature asupra lucrurilor.
Da, din nefericire. Și, probabil, una dintre principalele probleme ale societății, este că sunt promovate astfel de entități.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru observație!
Hilarul, caraghiosul și prostescul e mai catchy, adică prinde întotdeauna. Asta e, știi tu, muștele sunt atrase întotdeauna de...
RăspundețiȘtergereHaha! Într-adevăr, poate pentru că „hilarul, caraghiosul și prostescul” sunt mai ușor de digerat. În fine, genul acesta de discuție mă depășește exagerat de mult câteodată.
RăspundețiȘtergereE bine că îți cunoști totuși limitele.
RăspundețiȘtergeretâmple. mirosuri atingând tâmplele tale.
RăspundețiȘtergereştii, de fiecare dată când mă gândesc la tine îmi spun că mi-ar place să fiu eu cea care, de dincolo de începuturile timpului şi ale nisipului care îl închide în sticle curbate, aş veni să culeg de pe tâmplele tale mirosul acela de lemn ars, de labdanum şi opopanax, de ambră atinsă de apele mării până devine aproape albă, drog interzis redesenând feminitatea mea în miros.
în preajma ta îmi vine să reinventez plânsul oud, până când negrul de mură arde pe gura ta.
http://www.youtube.com/watch?v=EgDucfjDO4c
tâmplele mele - spațiile tale de joacă. tâmplele mele - distilatori alchimici al nisipurilor tale fermecate. Droguri interzise se scurg într-adevăr din pielea ta, exact așa cum uleiul de palmier se scurge din ulcior direct pe părul tău negru, de abanos intens. Negrul de mură sfârâie pe gura mea, dar numai pentru că harpa ce se aude pe fundal nu poate să-mi astâmpere dorința asiatică de a te atinge. de a te atinge așa cum albinele își ating stupul prima dată.
RăspundețiȘtergereCaut gura ta legat la ochi, ghidându-mă după mirosul proaspăt de mure negre.