Te-ai gândit vreodată
cum totuși îți scapă foarte multe lucruri din vedere? Vezi tu, ochiul, esența,
locul precis și această energie periculoasă ascunsă în minte și în jurul tău nu
e decât o poezie ireversibilă pe care prea puțini o înțeleg. Până și armonia
poetică din spatele aranjării unor litere e uneori mult prea plină de sine,
uitând să-și spună rugăciunile din fiecare seară. Nu știu cum procedezi tu, dar
eu silabisesc uneori chiar și cu privirea, privesc cu limba și culeg toate
sunetele care-mi cad gratuit în palmă, aducându-mi aminte cu mare îngrijoare cu
câte repetiții te amenință zi de zi folosirea banală a cuvintelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu