Inundații iminente ale poeziei (sau cod portocaliu pentru metafore)

Conductele s-au fisurat și poeziile de dragoste curg peste tot pe străzi, împiedicând și îngreunând trecerea pietonilor grăbiți. Vacarmul unor sonete avântate a ajuns deja în piețele centrale, pe bulevarde, în stațiile de tramvai, pe terase, pe stadioane, la semafoare, în ceainării, în cofetării și berării, a ajuns de fapt peste tot acolo unde se vând culorile aurii ale verii. Ne aflăm în plină inundație, așa că e obligatorie stoparea acestei hemoragii de imagini și sentimente prin construirea unor baraje solide, înțelept dispuse în sensurile curgerii. Ironic sau nu, vom avea în acest fel mici lacuri de poezie formate spontan, și folosite pentru răcorirea roților de automobile. Mă miră totuși că nu se văd nicăieri zidarii, pompierii, inginerii sau chiar hidrologii. Cu toții par a fi plecați în alt oraș, unde concediul o fi la ordinea zilei, probabil. E posibil, așadar, ca până ce se vor întoarce ei, toate aceste epitete și hiperbole scurse să se usuce și deshidrateze la soare, și nimeni să nu-și mai aducă aminte vreodată de asaltul metaforelor ce veneau cu atâta furie către noi direct din rețeaua de canalizare.