Epistolă salvată de sub efectul narcoticelor

dragă zoe,

pe lângă farmaciile din cartier

suntem încă sub efectul narcoticelor și mirosim a liniște

și a pace

și vreau să știi că

de când mi-ai aruncat țigările pe geam

în seara de sânziene

n-am mai fumat nici măcar una

și au trecut săptămâni de atunci și sunt bine.

aici e frumos

e nisip alb cât vezi cu ochii

iar câinii nu mai urlă de singurătate

bănuiesc doar cum canicula i-a încălzit și pe ei

ca și pe mine de altfel, dar nu e momentul acum

să-ți vorbesc despre asta

să știi că ascult johnny cash la o boxă

pe care a reparat-o un prieten azi-dimineață

când încă nu era beat

acum latră pe-afară ca un maidanez

și zgârie ușa cu labele ca să-l lase să intre în cârciumă.

oamenii spun despre ei înșiși că sunt mișto și că se iubesc

dar uneori își scot curelele

și se bat unii pe alții

și se fac amanți și dușmani și cartofi pai

se fac că nu văd și că nu aud

de aceea și eu, în ochii tăi

mă simt ca o pată violet ce se dilată și contractă

ca un afghanistan în timpul războiului.

dragă zoe,

pe lângă farmaciile din cartier

suntem încă sub efectul narcoticelor și mirosim a liniște

și a pace

și nu ne mai ținem de mână când trecem strada

nu mai bem din același pahar

uneori nici măcar nu mai știu cine ești

sau când te-am cunoscut

sau dacă te-am cunoscut vreodată.

azi îl ascult pe adolfo bioy casares ca dintr-o altă viață

ori mi se pare că el îmi scrie din altă viață

dintr-una în care încă mai credeam

în morel în diana și în margarita

pistruii tăi blonzi îmi cad din senin într-o a treia palmă

exact ca într-o altă viață

în care n-am știut cine sunt azi

și unde am ajuns

și ce am ajuns

și

de când m-am lăsat de țigări

mi-e limpede că cineva m-a pândit pe dinăuntru

ani și ani, mereu

în altă parte.