Gura
ta
Îmi
dezleagă limba
Smulge din colțuri gusturi dulci
Ca
nu cumva praful uitării să se
aștearnă
În felul meu neastâmpărat de a te iubi și atinge
Ești
un mozaic de simțuri prins de o
dorință din noapte
Când
stelele îi fierb cafea la ibric Lunii cu pretenții galactice
Când eu caut filoane dintr-un inel
cu care am să-ți fur ușor inima.
Melodia asta, atât de chill și de familiară, îți dă așa un sentiment de relaxare! Dacă postarea ta era uuuuun pic mai lungă, jur că aș fi adormit pe scaun. Minunat!
RăspundețiȘtergereÎmi și imaginez cum adormi pe-un scaun ascultând muzică. :))
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut.
doar ...zâmbet :)
RăspundețiȘtergerefrumos..mozaic :), ah...vreau și eu o ceșcuță din cafeaua Lunii :)
Piramida asta a iubirii tale am citit-o şi de sus în jos şi de jos in sus. Eşti ...o minune
RăspundețiȘtergereMă lași fără cuvinte, de fiecare dată, Adriana.
ȘtergereMulțumesc.
:)
Şi tu..nu? Nu găsesc nicăieri pe aici o simplitate mai sofisticată ca a ta! Şi te ştiu de puţin timp. Mai lasă-mă...o vreme..
ȘtergereÎmi plac comentariile tale, Adriana, Așa e, lucrurile simple sunt cele mai sofisticate lucruri, de fapt.
ȘtergereO duminică frumoasă îți doresc!
zâmbești?
RăspundețiȘtergerela tine m-am gândir când am introdus cafeaua printre celelalte cuvinte...
:)
da...zâmbesc :) ...și mă gândeam.... ce lucruri frumoase pot ieși dintr-un gând și o melodie :)
RăspundețiȘtergerehmmm...știam :)....imediat am sesizat cafeluța ....și îți mulțumesc pentru completarea mozaicului ...
Un gând și o melodie, o cafea și o imaginație nestatornică.
RăspundețiȘtergere:)