de curând, am sesizat
că scriitorii au devenit imuni la scris,
că au devenit
specialiștii rezistenței la scris.
scriitura nu mai are
nici un fel de putere asupra lor,
ei devenind epave
naufragiate și contaminate,
mici anarhiști,
instanțe morale de
ocazie, atei, histrioni lascivi, violenți și obsedați.
în loc să îi apere,
scrisul lor îi condamnă, scrisul îi apasă,
ca o banchiză de
gheață,
ca o cetacee obosită și
eșuată la mal.
ca să terminăm odată cu
această stare de lucruri absolut nefirească
ar trebui inventate
metode noi de stârpire a celor ce scriu,
metode rapide,
primitive, precise și eficiente,
eventual, ar trebui
inventat un ciocan kafkian
care să le strivească
degetele de la mâini,
mâinile cu totul sau
chiar mușcătura rece a scrisului, și
pseudo-talentul invocat
cu atâta delicatețe,
să vadă și ei ce
înseamnă
cum e să faci ronduri
de noapte
inutile și reci
pe culoarul
interminabil
al cuvintelor mele
dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu