Nu fugi, nu mă pot ține
de fusta ta. Sunt un biet bătrân de 27 de ani, ai uitat? Dacă vrei, stai puțin
lângă mine, trage cerul ăsta senin peste noi doi, și lasă-mă să te sărut în
podul palmei, și să-ți strâng mâna, ca să-mi păstrezi sărutul. Nu, nu-l strivi!
Păstrează-l te rog, măcar o vreme, să nu se supere, tu știi că el poate oricând
să plece, că poate să-ți alunece, că se poate șterge...
Spune-mi, vrei să te
sărut mai sus? Pe aluniță, sau acolo unde inima ta ticăie mult mai ușor? Aș
putea face asta, deși mă tot întreb: cum ai putea să-mi păstrezi sărutul, fără
să-l strângi, fără să-l uiți ascuns?
Nu vreau să fie prea
trist și nici prea temător. Nici atât de simplu și de neștiut...
Mai bine sărută-mă tu
de data asta, și eu îți voi păstra sărutul,
fără să plece
fără să alunece
fără tristețe,
am senzația că astfel
el nu se va șterge
și se va conserva un
timp acolo unde sufletele noastre ticăie ușor.
Poezia ta mi-a amintit de Nichita Stanescu, de care m-am indragostit in adolescenta:"daca te-as saruta in talpa, nu-i asa c-ai schiopata de teama sa nu-mi strivesti sarutul?" Te citesc cu mare, mare placere, te "vânez" as putea spune.
RăspundețiȘtergereDa, m-am gândit și eu la Nichita acum, recitind acest text.
RăspundețiȘtergereMă vânezi? :)) Sunt o pradă ușoară?
Glumesc puțin.
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Un week-end fain îți doresc!
mmm...săruturi neastâmpărate....sună atât de pasional și jucăuș:)
RăspundețiȘtergerenu știu dacă ți-am mai dat-o spre ascultare, dar cred că se potrivește cu imaginea...cu scrierea....
http://youtu.be/Az-GuYf5tAw
E un text pasional și ludic, în același timp. Un cerc de emoții.
RăspundețiȘtergereAscult cu plăcere tocmai acum melodia trimisă. :)
aaaa...dacă-i cu plăcere ;)....mă declar ...mulțumită;)
RăspundețiȘtergere