Un fel de unicorn al existenței umane

Am aflat că există un fenomen excepțional în care bebelușii nou-născuți, odată ieșiți din pântecele mamei, încep să vorbească (cu fluența unui om care vorbește dintotdeauna), să râdă sau uneori chiar să cânte. E un eveniment unic. Ceva de vis. Un moment singular și irepetabil. Un fel de unicorn al existenței umane. Îți spun, chiar deunăzi un doctor din Cluj mi-a povestit că el a adus pe lume peste 20 de bebeluși de-a lungul carierei sale îndelungate. Și mi-a confirmat că există o asemenea clipă magică, care nu durează foarte mult, și care are loc doar în primele zeci de secunde ale nașterii, iar apoi dispare la fel de repede ca orice lucru bun din viață, care se dizolvă odată cu apa în care bebelușul este spălat pentru prima dată în lumea nouă care-l primește cu atâta dragoste. Mi-a dezvăluit că bebelușul râde o singură dată sau uneori chiar de două ori, în timp ce vorbele îi vin pe limbă numai în zilele posomorâte, furtunoase și ploioase. Și că i s-a întâmplat odată să dea naștere unei fetițe cu pielea castanie care l-a privit zâmbind, cu o strălucire neobișnuită în privire, și mi-a jurat chiar că după câteva secunde aceasta l-a întrebat “Où? S’il vous plait, où?”, care în franceză înseamnă “Unde? Vă rog, spuneți-mi unde?” Iar apoi lumina din privire i-a dispărut, ochii revenindu-i la normal, tocmai la timp pentru ca fetița bebeluș să înceapă să plângă.