Vise scrise pe o foaie de un somnanbul

Am visat că-i explic Gretei Garbo că nu pot fi acuzat de bigamie. Bigamia nu e nimic altceva decât capacitatea incredibilă a unui bărbat de a se întoarce acasă în două locuri diferite. Am visat cum Adam îmi mărturisește că el a fost primul om căruia șeful i-a dat o primă. Pe urmă, am visat că joc într-un film alb-negru cu Stan și Bran, și acolo ei îmi dezvăluie că pulovărul e o îmbrăcăminte pe care trebuie s-o poarte copilul atunci când i se face frig maică-sii. Am visat cum Andrea Pisano mi se confesează și el, și-mi spune că Turnul din Pisa n-a fost proiectat de un arhitect (cum își închipuie toți), ci de un absolvent al facultății de drept.

 

Am visat că o întâlnesc la o petrecere de vară pe Sophia Loren, care-mi spune râzând că există unele femei pe lumea asta care, în loc să-i facă să sufere pe cât mai mulți bărbați, așa cum e firesc, se concentrează asupra unuia singur până îl extermină. Tot așa, am visat că la Discovery Channel un ziarist declară că România este țara pe care au descoperit-o indienii în timp ce căutau America. Am visat apoi cum Hemingway îmi demonstrează că în fața unui bețivan notoriu se înclină și sticla. Am visat, în aceeași noapte, cum Mick Jagger scrie o melodie ale cărei versuri ne spun că cea mai mare deziluzie în viață e dată  de acel sentiment resimțit atunci când posteriorul superb pe care-l admiră un bărbat la o femeie nu coincide cu fața care se întoarce spre el. Am visat cum Bukowski se destăinuie și-mi spune că primul semn de bătrânețe apare când ai început să visezi femei îmbrăcate.

 

Am visat cum Charlie Chaplin îmi spune că cel mai mult pe lumea asta adoră ecourile, deoarece (îmi zice el) acestea sunt niște fenomene incredibile, care au întotdeauna ultimul cuvânt, chiar și în fața unei femei. Am visat că la un moment dat stau pe un fotoliu în cabinetul lui Freud din Viena, și acesta îmi spune că psihiatrul e un fel de specialist în inteligență, care-i ajută pe oameni să înțeleagă de ce sunt sonați. Am visat că mă aflu în mijlocul unei săli de conferință în care maestrul Picasso afirmă că femeia nu ar fi nimic altceva decât un ansamblu de curbe care pot, de câte ori vor ele, să îndrepte o linie. Am visat, în cele din urmă, că beau o bere pe o terasă din Sighișoara, unde ajunge și Woody Allen, care-mi face semn la un moment dat să mă apropiu de el să-mi șoptească la ureche că, dacă te trezești dimineața în pat cu o femeie superbă, zâmbitoare și tăcută, în mod sigur nu e femeia ta.