Bunăoară, îmi
procurasem de la cineva o fotocopie-color a “Persistenței Memoriei” lui Dali, de mărimea unui tablou mediu, pe
care am așezat-o apoi pe un perete gol din propria sufragerie. Realmente o
jumătate de zi nu m-am dezlipit din fața ei. Am adormit chiar pe canapea cu ceasurile topite în cap și nu-mi mai
aduc aminte absolut nimic din ce am visat. Radio-ul din cameră rămase pornit,
prin el ieșeau singurele cuvinte care încă mai respirau între cei doi stâlpi de
la intrarea casei. Exersându-ne însă de o vreme încoace meseria scriitoricească,
atât eu, cât și subconștientul meu, cel aflat mai tot timpul între dincolo și dincoace,
am ajuns, la un moment dat, să fotografiem absența din mijlocul petrecerii
nostalgice a nopții mute.
Dar în zori, de cum am
deschis ochii, privirea mi s-a îndreptat instantaneu înspre perete. I-am închis
și deschis apoi încă o dată. Radio-ul mergea în continuare. Fotografia era tot
acolo, dar ceasurile dispăruseră.
M-am ridicat în picioare, am ajuns la câțiva centimetri de perete, și mi-am dat
seama că ceasurile topite într-adevăr
dispăruseră. Fundalul imaginii era exact la fel, dar ceasurile nu mai erau. Ca și cum nici n-ar fi fost niciodată acolo.
Nu înțelegeam nimic și nu-mi venea să cred. M-am gândit că poate încă visez, că
nu m-am trezit încă, dar la prima ciupitură mi-am dat seama că eram mai trez ca
niciodată.
Am auzit apoi un zgomot
în bucătărie. Am auzit niște șușoteli. Trei voci subțiri. Iar când am deschis
ușa, am văzut ceasurile topite cum
tremurau de frică, și cum încercau să iasă din apartament pe geamul meu din bucătărie.
Unul dintre ele s-a întors către mine și, cu o voce stinsă într-un plâns
îngrozit, mi-a spus:
-
Ai auzit? S-a anunțat la radio că Dali n-a murit. A păcălit moartea,
nenorocitul! Cum naiba a reușit? Nemernicul! Îndură-te și lasă-ne să fugim unde
vedem cu ochii! Tu îți dai seama? Tiranul n-a murit, așa au spus. Numai despre
asta s-a vorbit toată dimineața la jurnalul de știri. Ne-am oprit ticăitul
toate ceasurile din lume în semn de
protest, și fugim unde vedem cu ochii! A scăpat, diavolul..., monstrul...! Monstrul...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu