Îți poate fi dor de
cineva care nu a existat niciodată? Nu știu. Dragostea mea e o tăcere lungă.
Iar lipsa ei e o lungă tăcere. Sesizați diferența? Suntem prinși în oglinda
înșelătoare a aceluiași verb. Volatili din cale-afară, ne trezim uneori prinși
într-un vârtej ce ne aruncă departe, pășind dincolo, în oglindă, dar în lumea
celuilalt, celui pe care-l iubim, unde visul ni se sfârtecă în mii de cioburi
cu chipul nostru imprimat pe ele, împărțit apoi la infinit.
Omul se inventează pe
sine.
Învață, migrator, să
poarte măști, ascunzându-se.
Numai cine crede poate
aduce munții și mările aproape, numai cine crede va reuși să-i asculte pe alții
cum bat din palme. Numai el va reuși să adune, ciob cu ciob, chipul destrămat
și să-l întoarcă spre el însuși. Merită să iubești măcar pentru a fi crezut,
pentru a crede în celălalt, pentru a înțelege că despre dragoste e vorba, la
urma urmei. Vezi tu, dragostea poate fi o moarte lungă, iar lipsa ei este o lungă
moarte. E o diferență insesizabilă, dar majoră, în același timp.
Dedicated to a flapper girl.
Acum depinde foarte mult de cum se inventează pe sine. Poate, foarte bine, să evolueze sau poate, la fel de bine, să-și picteze câte o mască în fiecare zi, depinde numai de alegerile sale.
RăspundețiȘtergereDacă îi place actoria, își va picta o altă mască în fiecare zi. :P
RăspundețiȘtergereDa, numai să facă bine să-și picteze măști frumoase și smulgătoare de zâmbete.
RăspundețiȘtergereCum arată o mască smulgătoare de zâmbete?
RăspundețiȘtergereAre mustăți de pisică și dinți de iepuraș.
RăspundețiȘtergereCe tareeee :))
RăspundețiȘtergere