Iubita mea încă udă
patul, chiar dacă nu mai are 5 ani de foarte mult timp. Probabil pentru că
noaptea cuvintele mele șoptite cu atâta tentație prin difuzorul telefonului o
trezesc la viață, o fac să tremure și să-și dorească cu tot dinadinsul cele mai
scandaloase atingeri. E posibil să fie vina nopții, care îmi răgușește inexplicabil
vocea, care îmi schimbă tonul, sau e posibil să fie doar vina ei, a iubitei
mele, al cărei singur număr pus pe speed
dial e numărul meu. Număr pe care l-a învățat pe de rost, număr pe care îl
așteaptă cu o răbdare carnivoră, ca să-i apară pe ecranul telefonului, număr care
îi declanșează acea vibrație pe care ea o așteaptă la miezul nopții cu
picioarele perfect încrucișate. Cu picioarele încrucișate pentru mine.
Pregătite să le spun noapte bună.
O întreb cu ce e
îmbrăcată și ea mereu îmi răspunde că nu poartă lenjerie intimă, că nu poartă
nimic altceva în afară de parfumul ei Chanel.
De câte ori îmi spune să aștept puțin o chem imediat înapoi ca să-i simt la
timp vocea. Ador gemetele nocturne din vocea ei, care revine exact la timp
peste nerăbdarea mea. Mă tachinează, aproape că ne luptăm fizic de la distanță
prin așternuturi, și îmi reproșează că o las să doarmă prea mult singură. Poate
fiindcă știe că urmează să o alint. Să o dezmierd. Să o conving să-și coboare
brațele peste sâni, peste abdomen, apoi chiar mai jos de abdomen, și, pe măsură
ce-i vorbesc, o rog să-mi spună când și-a atins părțile trupului care o ard cel
mai tare, care-i declanșează dorința și setea pentru trupul meu. Uneori îmi
spune când a ajuns acolo jos, alteori mă lasă să ghicesc.
Eu o provoc în
continuare și-i conectez cu grijă toți senzorii ascunși, ne jucăm de fapt de la
distanță unul cu celălalt, ca doi copii dezbrăcați care-și construiesc
castelele de nisip undeva pe o plajă. Electricitatea anatomică și nudă devine
terenul nostru preferat de joacă, mai ales atunci când încărcătorul ei se
supraîncălzește treptat. Iar când vocea ei începe să emită decibeli zgomotoși îmi
aduc aminte că e posibil să fie auzită de colega ei de apartament. Dar când îmi
pronunță numele, înfierbântată cu totul, fiecare literă se aude prin gura ei
atât de clar, de limpede și cald, încât timpul se dilată și se amestecă cu
zorii zilei. Dar cui îi pasă de răsărit când tricoul ei e undeva aruncat pe jos,
și când patul ei e încă suficient de fierbinte și de umed? Cu siguranță iubitei
mele nu. Tot ce adoră ea e să adoarmă dezbrăcată în timpul unei conversații cu
mine la telefon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu