frumoasă
fată,
de
data asta îți trimit noutăți cu
sprijinul cuvintelor
prin
acest generos purtător de fraze fără noimă
pe
care l-am dresat prin învățare să stea într-un picior.
azi
m-am plimbat printre bărcuțe,
printre corturi și sticluțe,
prin
valurile mării care mi-au savurat degetele de la picioare.
iar
o șalupă mi-a udat vata de zahăr trimisă de tine prin poștă.
dar
acolo, pe plajă, am descoperit ceva
incredibil: un pui de om cu o hârtie în mână
pe
care scria „sunt o țestoasă – vă rog
lăsați-mi carapacea în pace
și
să-mi spuneți unde aș putea să-mi
găsesc fluturele
de
care am atâta nevoie”.
el a fost cauza rătăcirii
mele de ieri pe faleză.
îți spun: am căutat fluturi peste tot.
chiar
și printre fetele-sirenă care se
uscau sub soare
dar
n-am găsit nimic, în afara unui mușuroi
de furnici.
aici
e foarte cald, soarele fierbe toată
ziua,
nisipul
este alb iar fluturii dansează numai la umbră.
aștept
o veste de la tine și nu uita te rog
să
ții fereastra deschisă
pentru
că s-ar putea să am chef
să
arunc cu mini-țestoase în inima
ta.
Cât de bine s-a potrivit și melodia! Deci, carevasăzică, suntem la mare? Sau suntem în visare la mare? Încă mi-e greu să mă dumiresc :D
RăspundețiȘtergereSuntemîn continuă visare despre mare, deocamdată. Tânjesc după mare, carevasăzică. :D
RăspundețiȘtergereDa, am făcut un colaj între melodie și postare.
Tu? Te mai gândești la mare?
Cum să nu mă gândesc? Nonstop mă gândesc! Dar numai noaptea îmi permit să miros marea, să aud valurile, să ating apa mării...
RăspundețiȘtergereNopțile de vară, of of...
RăspundețiȘtergere