Nu
visez într-o anumită limbă, ci în imagini, dar în imagini despre locuri în care nu am fost niciodată,
poate din timpuri pe care nu le-am
trăit niciodată nicăieri altundeva decât în capul meu, adică în acel loc unde femeile au pielea cafenie și ochii verzi ca frunzele de palmier, femei ale căror curbe îmi amintesc de fapt că Amazonul poate fi pe undeva pe-aproape,
chiar la a treia cotitură de vale, mai
exact într-un loc în care alte femei cu coșuri
pline cu ardei și alte matrapazlâcuri culinare se mai culcă uneori cu feciorii satului, ori cu plugari,
culegători sau tractoriști, cu legitimație sau fără legitimație, în schimbul unor legume organice care se asezonează
oricând cu gesturile lor materne, totul sub totala bunăștiință a
vreunui dictator nemilos și
sângeros, care prin decrete politice
încurajează adulterul, orgia, mersul cu spatele, statul pe loc, statul la
umbră, datul cu var, prăjirea castanelor, sexul pe furiș, concubinajul în trei,
patru sau cinci persoane, dar niciodată șapte, pentru a nu dezechilibra capitalismul de consum
sau ritualul unui melc exotic, martor și el la mulsul
caprelor pe pajiște sau la jocul
copiilor care sar coarda, de parcă ar fi niște gimnaști dați cu încetinitorul care se opresc din chiuit doar pentru a-l mângâia pe gâtul
său pufos, sau pentru a-i lăuda talentele, inteligența și discreția pe care el
le păstrează de atâta timp în cochilie
pentru o singură fată, pentru Sara, cea care-l alintă cel mai duios, ba
chiar dacă stau să mă gândesc mai bine pot spune că în afara acestui moment nu
a mai văzut-o nimeni niciodată atât de caldă,
de afectuoasă și de tânără, mai ales când melcul nostru ștrengar se lasă atins, evident flatat de atâta atenție și tandrețe, realmente
o poezie întreg tabloul acesta, nu
alta, o poezie ce aș putea să o scriu
pe înserate, dacă nu m-ar măcina într-atât de tare dorul de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu