Worst case scenario

gata, am pornit reportofonul. sunt singur cuc acum, nu mă vede și nu mă aude nimeni. e o seară numai bună pentru cuvinte simple. la urma urmei, cât de frumos poate fi ambalată o poveste de dragoste? butonul de play e roșu. în cel mai rău caz (worst case scenario) toată tărășenia asta îmi va fi un soi de spovedanie intimă, ca să mă conving că ceea ce simt e real. cuvintele nu mă sperie. mă sperie cât de mult mă gândesc la tine, în schimb. fiecare pronunție legitimează emoția acestui moment. nu e nimeni împrejur, dar imaginația îmi dă de înțeles că peretele din față ar putea fi unul dublu, ca în filmele polițiste, în spatele căruia te aflii tu, ascultând cu atenție și privindu-mă apăsat printr-o sticlă ce ne desparte. așa că am să-ți spun acestea: am înnebunit și te iubesc. e ca și cum noi doi am crescut unul într-altul, unul în pântecele celuilalt, într-un mod fantastic, cum numai sufletele-pereche se nasc. te iubesc pe de rost. te iubesc cu toate sufletele mele. 

și da, te ascund de alții tot timpul undeva în mine. mă apasă încă prima zi în care te-am văzut și momentul în care am decis amândoi să șocăm trecătorii, martori la un sărut extrem de nud, care ne-a îmbrăcat cu grijă sufletele până atunci goale. vorbesc în fața reportofonului de parcă ți-aș vorbi direct ție, te aștept să vii acasă, să mă săruți, să mă frămânți cum știi tu mai bine. am făcut deja rost de toate filmele care știu că-ți plac, de-abia aștept să te alint deseară în loc de noapte bună, am cumpărat chiar și o sticlă de vin în caz că vei veni tristă de la serviciu. vreau doar să zâmbești, să-mi arăți gleznele atunci când te descalț și când te sărut ca pe un copil somnoros. deja mă gândesc să-ți pregătesc ceva bun de mâncare, ți-am cumpărat ceva azi din oraș (sper să-ți placă), n-am uitat nici de țigări, știi că dimineața nu pot scrie altfel, îmi place să fii lângă mine, să tragem din aceeași țigară, cuibărită în brațele mele ca un naufragiat într-o barcă de salvare.

am emoții. înregistrez gândurile acestea ca să nu le pierd. pe bune, sper să nu auzi niciodată copilăriile pe care le înșirui aici. pe banda asta magnetică care scârțâie din când în când. mă opresc mai bine aici. mă uit către fotoliu și văd tricourile mele pe care tu le porți seara. par mai frumoase și miros mai bine. se simte de la distanță un amestec de balsam și de femeie. știi? mi-ai spus aseară că te vei ascunde în brațele mele de fiecare dată când te vei simți prea mică ca să înfrunți orice. știi? simt că mă iubești. nici nu-i nevoie să-mi spui. îmi place când te retragi în tine, ești tăcută și frumoasă, nu vreau și nici nu cred că am să te descopăr vreodată pe de-a întregul. eu știu că atunci când fugi în tine, departe, sau în alți oameni, că nu cauți decât să mă iubești sau să te iubesc din nou.