Care a fost prima
persoană care a stat în locul în care stai tu acum? Cum arăta? A iubit oare pe
cineva care l-a părăsit? A avut, oare, vreo cicatrice de care nimeni altcineva
nu a știut? Cine a fost prima persoană care a avut același nume ca și tine? A
fost o persoană importantă? A fost cineva sărac sau cineva foarte puternic?
Avea pielea albă sau neagră? Îi plăcea oare să citească? Ce credea despre
moarte? Ce fel de prieteni avea? Îl impresiona seara cerul înstelat?
Cine a fost prima
persoană care ți-a rostit numele în somn? Ce culoare aveau ochii acestei
persoane? Se simțea singură uneori? Îi răspundea cu aceeași dragoste persoana
care a purtat numele tău? Prin ce locuri au trăit? Unde se țineau în brațe? Cum
arătau împreună? Dar pe întuneric? Cum își petreceau diminețile? Ce își spuneau
unul celuilalt? Ce își promiteau unul celuilalt? Cum arăta patul lor? Cum
arătau amândoi dezbrăcați? Care era cuvântul lor preferat? Cum se priveau în
liniște? Cum se descurcau cu toate tăcerile?
Îmi place să cred că
sunt prima persoană care te iubește într-un fel în care nimeni altcineva nu a
mai iubit și nici nu a mai atins. Știu că viața asta deopotrivă îmi tot dă
și-mi tot ia pe zi ce trece tot mai mult. De aceea, mă tot gândesc la
întrebarea asta, la cea mai importantă întrebare dintre toate întrebările:
prima persoană care a avut același nume ca al tău a iubit la fel? Răspunsul e
NU. Nimeni n-ar fi putut să simtă ce am simțit eu lângă tine. Nimeni nu-mi
poate lua asta. Nici măcar istoria. Chiar dacă aceasta mi-ar demonstra cu
dovezi neverosimile opusul a ceea ce spun aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu