joi, 14 noiembrie 2013

Proiecții ale unui timp care curge în sens invers




♀♂

dragoste, e o vreme tot mai friguroasă aici
și uneori nici nu-mi vine să ies din casă.
aș sta doar la masa de scris și mi-aș imagina
cum pornesc pe neștiute și întortocheate drumuri
către cele mai frumoase locuri din lume
unde tu de cele mai multe ori mă însoțești,
fără ca măcar să ai habar,
iar alteori îmi închipui cum ajung singur în Paraguay
unde e întuneric deși e ziuă, și unde nu se întâmplă nimic,
unde toate magazinele sunt închise,
unde autobuzele nu circulă, iar televizorul,
rețelele de telefonie mobilă, internetul și tot
ce ține de telecomunicații nu funcționează,
ba chiar și Pământul își încetinește rotația
în jurul Soarelui, unde pot presupune
fără să mă înșel prea mult că el se rotește
în sens invers, și că timpul curge accelerat
tot în sens invers, până ce dintr-o dată
mă trezesc cu suzeta în gură, orăcăind și
agitându-mi disperat mânuțele moi și pufoase,
știi tu, exact ca în filmul ăla,
pe care l-am văzut ultima dată împreună:
The Curious Case of Benjamin Button.





11 comentarii:

  1. ni se adună toate frigurile pe tâmple,
    ca un apel de ceaţă peste gând
    mici soldaţi, lacrimile, privesc nătâng
    hei,unde ne sunt aripile?

    mi se face un frig polar dimineaţa,
    atunci când tu ieşi prin ferestre
    aripi largi, balans, dulce distanţa
    şi un înalt ca o ladă de zestre.

    mi se face un dor nemapomenit, parcă aşa
    cu gene lungi şi glezne albastre
    mie- un dor imatur, de tăcere şi nea
    şi mă pierd în iubirile noastre.

    ni se adună frigurile în sărut
    şi viaţa prinde glas de catifele
    iau în cătarea puştii un zolt
    şi te prind în dansuri de iele

    apoi,
    cu umerii goi
    am să te prind,
    am să te-ating
    am să te iau în posesie,
    pisoi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mă lași fără cuvinte,
      tu felină, care simți din timp
      când se lasă frigul, și când
      oamenii caută să viseze, ori
      să-și amintească ce ori pe cine
      mai iubesc, ce ori de cine-și amintesc.


      Ștergere
    2. mă bate gândul să scriu până în ultima zi a incubatorului poezii comentarii pe care să le trimit apoi! ;)
      mă mai gândesc.... şi de pe pervaz torc învers... in vers... :P

      Ștergere
    3. ştiu. mai rămâne să mă susţin şi eu. :)

      Ștergere
    4. Ești un condei măiastru, audibil, să nu uiți asta și să-ți faci curaj. Numai cutezătorii culeg emoții.

      Ștergere
    5. nu de curaj e vorba. ci de rost... are rost să merg într-acolo? eu scriu oricum, oricând. ca şi tine. are rost? încă nu reuşesc să răspund afirmativ...

      Ștergere
  2. S-a facut târziu.Se lasa inserarea peste tăcere.
    Am obosit, ar trebui sa dorm...
    Nuante încântătoare, iubire vie, rosie, pura , mistuitoare.
    E atât de târziu, tacerea a stins lumina, a tras draperia si ma trimite la somn.
    Sunt obosită, si când sunt obosită nu pot dormi.
    Imi fac un ceai, menta si lamaie verde..mai zabovesc o clipa poate nu tragi si oblonul ...sunt inca înăuntru, aici in magazinul meu de vise...
    E frig afara, vântul imi bate in geam..
    E noaptea si tăcerea.
    Chiar daca toti , eu nu...dorm.
    Mai lasa-ma sa cuget.
    Ce culoare are iubirea? Iubirea mea era un ...curcubeu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi cauți căldura când ești obosită,
      când te furișezi în pat, tandră și moale
      ca o sâmbătă plăcută, când veioza
      se stinge și când dorințele ni se aprind,
      ca într-o agenție perfectă de vise,
      în care tu ești singura mea excepție,
      singurul meu lucru pentru care
      mă lupt cu ceilalți, știind că dragostea-i
      nu-i umbră, ci certitudine vie.
      când te ating, dragostea mea se eliberează de culori
      devine transparentă
      fiindcă chiar dacă toți...eu nu.
      Eu nu renunț la tine.

      Ștergere
  3. www.youtube.com/watch?v=cJXsnFKBubo

    Magazinul tau de vise mi-a oferit ..visuri noi ...:)
    Notte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dimineaţa m-a strigat de dupa perdeaua genelor.
    Hamul gândului ma tintuieste pe loc.
    Incorsetata nu pot sa fac nici o miscare.
    Toata noaptea am împletit visuri, le culegem dintr-un copac al cunoasterii. M-au prins de suflet, iar eu, eu le-am dus din ape tulburi pe uscat...
    Masa Tăcerii a ramas neclintită, pe ea acel mănunchi de flori de portelan...si cheia micuţa, lasata de aseara in coltul ascuns de geam.
    Trec Poarta Sarutului,prin vene imi flutura dorinţe ca frunzele de dor..
    Raman aici fiind ca chiar daca toti, tu, tu nu renunţi la Coloanele Infinitului in doi.

    RăspundețiȘtergere