marți, 26 noiembrie 2013

Terapie prin exorcizare




Corect! Ne-am iubit așa cum puțini știu să o facă
dar  acum totul s-a terminat între noi
ți-am spus adio și n-a mai trebuit să repet
și nici n-ai mai rămas în fața ușii ca un cățel
care-și linge rănile.
Exact așa s-a întâmplat cum hotărâsem de la bun început că va fi:
dragoste cu D mare și cu extrem de multe hățișuri.
Păi tu credeai că suntem un singur trup și o singură inimă?
Naivo!
Numai tu ce mai crezi în povești din astea,
romanțate,
numai tu mai credeai că o să rămânem lipiți pentru toată viața
ca niște siamezi,
da uite că nu ți-a ieșit figura.
Ții minte, gâsco,
cum băgam singur capul
în lesa ta invizibilă
și mă târai după tine prin tot orașul?
Corul Sclavilor Evrei (de Verdi) nu exprimă nici pe jumătate
din ce era în sufletul meu.
Toți prietenii se uitau la mine cu compasiune
iar eu coboram cât mai adânc privirea în pământ
în timp ce tu priveai sfidător.
Aveam impresia că toți, dar absolut toți
mă șterseseră din agenda lor
ca și cum aș fi devenit peste noapte
omul invizibil.
Na, că toate astea s-au sfârșit!
Acum pot să-mi beau cafeaua relaxat
și să fumez cât poftesc.
Mă uit la picioarele femeilor
cu un aer de superioritate.
Și nici nu mai sunt nevoit
să citesc cărțile tale de poezii
și să văd filmele tale tâmpite.
Te-am asediat ca pe o cetate
fără să-mi dau seama
că exact asta așteptai de la mine:
să mă prinzi între zidurile tale
fără nădejdea că voi mai putea vreodată
să ies.
Dar gata! Nu mai dau nimănui
să bea din sângele meu
și nici să-mi mănânce profiterolul.
Trimit la dracu
toate poveștile astea
în care nici nu mai știi cine ești.

 

Și dacă te prind că te întorci
și că vii iar
cu mutrișoara aia a ta
de ți se face milă
atunci
atunci
atunci
am să mă exorcizez de tine.




 


10 comentarii:

  1. Mi se pare că ești mai mult în contradictoriu cu ceea ce spui. Tu ești un romantic incurabil, iar romanța nu te-ar putea ocoli nici dacă ar vrea. Cu toate acestea, nu pot să neg faptul că postarea ta mi-a transmis multe emoții intense și, totodată, compasiune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am încercat să schimb unghiul, dragă Zoe. Să experimentez, să gust și din celălalt capăt al lucrurilor. În rest, m-ai citit corect, tot romantismul predomină în mine, așa e.

      Ștergere
    2. Dar este foarte bine să experimentezi, cam acesta este și scopul vieții, dacă nu mă înșel. Eu mă bucur că am revenit în blogosferă, dar, îți spun sincer, imediat ce am citit postarea ta, am fost surprinsă de câtă neliniște și tristețe am putut să găsesc aici. Fruntea sus, Ro!

      P.S. promit să te citesc de la des la și mai foarte des :))

      Ștergere
    3. Mi-ai lipsit. Uite, o să scriu mai vesel, în perioada următoare, mai ales că vine luna cadourilor și a zâmbetelor de tot felul.

      Sunt numai un zâmbet când mă citești. Îți dai seama cum voi fi dacă mă vizitezi și mai des? :P

      Ștergere
  2. Mã bucur tare mult sã aud asta! Ei bine, am sã iau asta ca pe un motiv sã te citesc si mai des, plus cã, sincerã sã fiu, mi-a lipsit si mie lectura ta de searã cu searã. Numai bine acum dacã se inveseleste si atmosfera pe aici :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Super. O să lucrez la ambianță, atunci, s-o ajustez și pliez perioadei de cadouri și mici fericiri care urmează. :*

      Ștergere
  3. Cu siguranta o sa mai vina, si atunci o vei primi si ospata cu toate trairile din tine, ii vei impleti cununi de fericire, mainile voastre se vor impleti intr-un dans de dor iar gurile vor sopti cel mai frumos legamant ...
    Buna dimineata suflet de om sensibil :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos posibil tablou ai descris tu aici, Al3ssa. Ar fi ceva frumos și ieșit din comun să se întâmple așa.

      Bună dimineața și zi și ție, suflet frumos!

      Ștergere