joi, 25 iulie 2013

Când în mintea mea patinează rugăciuni laice






Știe oricine că nu sunt religios, deși am momente când mă rog, în felul meu laic și haotic, adică de capul meu, pentru cei care nu-și mai găsesc mașina lăsată undeva în parcarea subterană, când mă rog pentru acei oameni care-și petrec seara trecând pe sub ferestrele caselor altora căutând un cântec și o frază care să le acompanieze pașii, când mă rog pentru cei care au iubit femeia nepotrivită, cu gândul acela naiv și nevinovat că doar ea ar fi capabilă să le ofere câteva clipe de viață, când mă rog pentru cei ca mine, care nu știu să se roage, și uneori pentru cei care nu știu la ce să se uite ori încotro să-și îndrepte privirea. În felul meu dezordonat, am perioade când mă rog pentru cei care încă nu știu că vorbirea nu ne-a fost dată ca să sporovăim despre nimicuri, dar și momente când mă rog pentru aceia care au avut curajul de a străbate planeta în vârful degetelor, fără să se sperie de umbre sau de lame fatale, știind că oțelul e făcut pentru a felia pâinea iar degetele pentru a umbla pe piele.




 
 
 
 

6 comentarii:

  1. Ți-am mai spus că „romantic incurabil” ar trebui să fie cel de-al doilea nume al tău. Îmi place cum asociezi cuvintele și confunzi gândurile cititorului pentru a surprinde esențialul.

    RăspundețiȘtergere
  2. O să devii (sau deja ai devenit) cititoarea mea preferată. Îmi place cum demaști intențiile mele și cum te lași scufundată în apele imaginației mele neastâmpărate. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place să te citesc tocmai pentru faptul că ai o imaginație neastâmpărată, că, dacă nu ai avea, nu ai fi interesant chiar deloc, ai fi și tu unul dintre miile de bloggeri care se folosesc de blog pentru a-și scris jurnalele. Altfel spus, mulțumesc lui Dumnezeu că ești total opus!

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi place cum ai spus-o. Am senzația și eu că prea multe bloguri nu sunt nimic altceva decât niște jurnale răsuflate cu limbaj gospodăresc care nu transmit nici un zâmbet, nici o emoție sau revelație. De aceea, prefer să întortochez aici giumbușlucuri imaginative de tot felul.

    Mă roșesc de la atâtea complimente, dragă Zoe.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu te înroși, poate ai să ți-o iei în cap :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Recunosc: e greu să rămâi cu picioarele pe pământ când primești asemenea încurajări și cuvinte de apreciere. Dar mă străduiesc.

    Râzi tu râzi, dar râd și eu acum :))

    RăspundețiȘtergere