Ador când treci pe
lângă mine ca o pictoriță a zâmbetului, ca o femeie-zugrav de biserici, și mai
ales când sari peste zăgazul omenescului, de parcă l-ai fi întâlnit pe vestitorul
cu barbă albastră ce cară tolba de întrebări. Parfumul tău mă despică, face
valuri în mine, e ca și cum întrebărilor mele le-ar răspunde doar culoarea,
cucuta, Socrate sau marea străvezie. Sânii tăi par a fi esențe strânse în cupa
privirii înainte și înapoi, aduse din acel corn al abundenței de miere, de mirese
și de miri. Lângă tine, mă simt ca piatra în care încolțește sămânța, în care
se varsă luciul cel mai adânc, mai imprevizibil, iar palmele mi se joacă cu
rugul neînnobilat încă de flacără, neîmblânzit, ca mustangul sălbatic de
preerie sau ca armăsarul saltului de dincolo de rădăcina primejdiosului și
înaltului. Abia te-am văzut, dar mi s-a făcut din nou dor de tine, iar retina
mea, ca un șarpe, vrea să-ți dăruiască luxul unui dar nebănuit: un reflux de
fluturi fragezi. Dar numai atât, refluxul.
mmmm...ce mi-a plăcut :)....so,mersic ....ai fost adierea de vânt într-o zi de duminică la mal de mare ....
RăspundețiȘtergereMi-e dor de mare numai când te aud cât ești de aproape de ea.
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut, Crisa. :)
azi marea a fost superbă:)...cu raze de soare ...cu adiere ușoară de vânt ..cu nisip călduț :)...
RăspundețiȘtergerehmm...am să îi transmit mâine, la apus...dorul tău :)
da, chiar mi-a plăcut ... un reflux de fluturi fragezi..a fost profund :)
Să-i transmiți, atunci, te rog, dorurile mele mării.
RăspundețiȘtergereM-am jucat puțin cu adâncimile cuvintelor în ideea de a atinge adâncimi ale sentimentelor.
Știam că o să-ți placă. :)
s-a făcut ;)..so, la întâlnirea mea , de mâine cu marea la apus de soare ...am să îi transmit dorurile tale și gândurile mele ;)
RăspundețiȘtergere"adâncimi ale sentimentelor" frumos...se pare că atunci când , tu..."atingi" cuvintele transmiți multe sentimente :)
da?? hmm...de unde știai??:P
Știam fiindcă ești sensibilă la frumos.
RăspundețiȘtergeream să mă opresc astăzi la pătimaşa scriere a lui dinescu, greu de ghicit în aceste versuri, judecând omul, iată păcatul nostru efemer, căci uităm să ne privim în suflete şi ne judecăm după percepţii.
RăspundețiȘtergerede multă vreme nu mai ascultasem acest cântec. :)
Dacă mă crezi, mă tot gândeam minute în șir ce melodie s-ar potrivi textului, și apoi am zâmbit și mi-am amintit de cântecul ăsta. :)
RăspundețiȘtergeremwahahahaha :))) ce profund :)
RăspundețiȘtergere