sâmbătă, 13 iulie 2013

Un lanț de amintiri








vara trecută,
undeva pe o plajă,
la un târg de chilipiruri
cineva
a avut curajul să-și expună inima:
cei care o vedeau
nu mai plecau de-acolo,
alții veneau și se înghesuiau
să vadă și ei ce și cum
iar ceilalți
puneau mâna pe umărul
celui din față
și se lăudau,
apoi, cu asta,
și cât ai zice pește
întreg pământul
a fost acoperit cu brațe
care atingeau ori apăsau umărul
celui din față,
care era responsabil
cu amintirea.




12 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Mă bucur că spui asta,

      și că te afli aici, mai ales.

      O seară frumoasă,

      Robert.

      Ștergere
  2. mi-a plăcut ...și voi mai răsfoi un pic prin gândurile tale :)

    RăspundețiȘtergere
  3. o voi face :)...îmi place ce am hăsit până acum , so ..mi-ai trezit curiozitatea :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ăsta e un lucru mare și rar (pe cale dispariție, ca specia de pelican) în zilele noastre, și anume ca un om să-i trezească cu adevărat celuilalt curiozitatea.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. :) da?? hmm..poate că da , poate că nu ...nu știu dacă este pe cale de dispariție acest lucru , dar...când ceva îmi place și îmi transmite un feeling ..mă face să aprofundez :)...și , recunosc ...acest lucru îl voi face cu tine :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mă simt onorat, să o faci alături de mine. Mă simt ca un trubadur ce-ți așează cu grijă blazonul la picioare, ce își oferă lancea și brațul pentru un tur virtual al gândurilor mele așezate aici cu grijă, de-a lungul timpului.

    RăspundețiȘtergere
  7. cred că ți-ar sta bine în straie de trubadur :)
    sunt convinsă că ... acest tur virtual o să îmi aducă multe stări , dar abia aștept :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Și eu, am aceeași nerăbdare cu cea a artiștilor japonezi într-o piesă de kabuki.

    O delectare plăcută, atunci!

    RăspundețiȘtergere
  9. hmm, atunci eu îți voi răsfoi gândurile la fel cum japonezi servesc ceaiul :)

    RăspundețiȘtergere