Există, pe undeva, nu
știu exact pe unde, cineva care iubește șerpii, cineva care iubește rechinii și
cineva care iubește păianjenii. Există, pe undeva în lumea asta, deși n-aș
putea spune exact pe unde, cineva care iubește întunericul, cineva care iubește
caracatițele, tornadele, cutremurele sau cineva care iubește furtuna.
Dacă te vei gândi mai
bine, îți vei da seama că până și cele mai teribile lucruri sunt iubite de
cineva.
La fel funcționează
lucrurile și pentru tine.
Și chiar și pentru
mine.
De asemenea, undeva pe planeta asta cineva iubește ura, întunericul și bezna. Până și acești oameni -care poate sunt răi- iubesc ceva. Poate că aceste lucruri îl îndeamnă să viseze în continuare...și să fie om.
RăspundețiȘtergereDragostea, singura lumină, sau singura proiecție a umanității, chiar și acolo unde ea nu se arartă sau unde pare că nu există deloc.
RăspundețiȘtergereeu recunosc ....iubesc noaptea...cu întunericul ei ...iubesc vârtejul tornadei ce îl aduce viața ...iubesc furtuniile ...ah, sunt ciudățică , nu ??:)))
RăspundețiȘtergereDacă ești și la fel de frumoasă (lucru de care nu mă îndoiesc) pe cât ești de ciudățică, atunci toate aceste preferințe ale tale te transformă într-o femeie pentru care pirații ar înfrunta sunetul fatal al sirenelor și crâncenul înspăimântător al furtunilor atlantice. :)
RăspundețiȘtergeremmm, de ce nu te-ai îndoi de frumusețea mea ??
RăspundețiȘtergereciudățică sunt ...uneori normalitatea mea , altora li se pare anormală:), dar nu e bai ...așa e în viață...iar dacă am fi toți la fel ...ar fi atât de seacă viața ...
îți foarte mulțumesc pentru frumosul compliment :)