duminică, 7 iulie 2013

Scrisul meu - o sferă plăpândă de heliodor




Prieteni, nu mă luați drept nebun dacă la ora asta mă confesez liber, deconectat de orice formă de înțelepciune. Pur și simplu azi mă simt întortocheat, greoi, condus în loc de creier doar de creionul meu beat și amețit de la mirosul de hârtie nouă, pe care îmi așez cu nerăbdare caligrafia pocită de clasa I. N-am să arăt azi nimănui ce-am scris, desigur, și o să-mi ascund cu grijă temperamentul abia trecut prin liniuțe, cerculețe și bastonașe. Feriți-vă de scrisul meu o vreme, e un scris căzut pe gânduri, apoi realmente scos din minți, e un soi de mâzgăleală ordonată și neputincioasă care își dorește cu tot dinadinsul să spună ceva. Să-ți spună ceva.
 
S-ar putea să sufăr de nebunia scrisului absurd, mai precis de demența din spatele cuvintelor greșit alăturate, iar uneori simt că e în puterea mea să îmi tai, de unul singur, cordonul ombilical ce mă leagă de oniria nesfârșită a imaginarului dezlănțuit, și că pot, de altminteri, să anihilez toate locurile comune, ideile primite, fantasmele monstruos trezite din cele mai adânci viscere, tihna îndoielnică a falselor iluminări ori chiar fericirea stearpă a nenumăratelor extaze încă tributare propriilor ispite.
 
Am intrat într-un spațiu care îmi dizolvă chimic cuvintele. Care le pune constant la încercare. Poate de aceea gândurile mele, mâncate de rugini și de acizi, caută azi carcase organice, și nu cuvinte care să le îmbrace, caută un alt fel de Dumnezeu al etilenului, unul ce nu fumegă uituc într-o baie de săruri minerale. Îmi fac griji pentru scrisul meu, pentru starea lui precară de sănătate. În unele nopți are febră, în altele îmi pare descompus și adulmecat de cele mai viclene bacterii. În altele însă, îmi pare aproape strălucitor, ca o ramură rară de corali din mijlocul Pacificului. Ca o eflorescență de cristale prinse pe stâncă. Sau chiar ca o sferă plăpândă de heliodor. Ridic din umeri și mă-ntreb: ce mai rămâne aici de scris? Așa că mi se pare normal să mă apuc din nou de primele mele desene caligrafice, și să înșir, din reflex, liniuțe, cerculețe, bastonașe.
 
Mi-ar plăcea să vorbesc azi cu tine. Ție (prietene) aș dori să-ți întind ramura mea de corali. Ține minte însă, că în același timp (oare îmi e îngăduit să denumesc timp durata vidă a respirației mele?) – eu nu mi-am propus azi să fac nimic altceva decât liniuțe, cerculețe, bastonașe.





 

8 comentarii:

  1. văzută de sus, din înaltul cerului, etna se sărută cu apele în care, odinioară, ceva mai departe se năştea afrodita, sâmbure roşu de coral, pe insula în care dionisos dăruise secretul vinului către muritori.
    văzută de jos, de pe nisipul fierbinte al siciliei unde odinioară oamenii zidiseră templul lui zeus olimpianul, lumea este o bucată de coral pe care fetele îl caută cu ochi sfioşi şi pe care ea, mediterana îl dăruieşte. din el se nasc şiraguri ce împodobesc gâturile subţiri ale fetelor ademenind sângele tânăr şi dornic de iubire.
    am să te aştept acolo. să culegem bastonaşe, cerculeţe şi liniuţe de coral roşu.
    ai să vii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Am să vin. Am să las în spate cetățile Messinei și Cataniei, și am să plec în căutarea coralului tău roșu. Când am să ajung pe nisipul fierbinte, în fața ta, joacă-te cu mine, transformă-mă în ceva frumos. Ia-mă în căușul palmelor tale, cum iei apa limpede în care soarele construiește o catedrală, și bea apoi apă din solzii mei de pește mediteranean.

    Am să vin. Să numărăm amândoi liniuțe, cerculețe, bastonașe. Să răsturnăm lumea de la nord la sud, să clasificăm sentimente rare (pe cale de dispariție) exact cum biologii marini clasifică coralii mediteraneeni.

    Am să vin. Lasă-mi doar la orizont o eșarfă de corsar prin care să recunosc din prima parfumul tău.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ok, daca voi sunteti asa mesteri in vorbe, ce curaj sa mai am eu, fericitilor? Imi ramane doar sa ma bucur de talentul vostru. Bine macar ca nu-l tineti ascuns ci ne rasfatati si pe noi cu textele voatre delicios de poetice.

    RăspundețiȘtergere
  4. Hehehe, ești binevenită să intri și tu în acest joc al cuvintelor jucăușe și neastâmpărate pe care noi încercăm să le dresăm de atâta timp aici și nu numai.

    Curajul e o bucată de coral roșu, până la urmă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Din liniute , cerculete si bastonase se pot crea cele mai fantastice, alambicate arabescuri. Nu exista complex prin sine insusi, exista doar combinatii de simplu. Din cand in cand e buna o astfel de cura de simplitate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Zâmbesc de fiecare dată când cineva îmi traduce intențiile din spatele răsfățului meu textual. E cazul tău, Spunșieu.

    O seară faină,

    Robert.

    RăspundețiȘtergere
  7. Fericirea este compusa din bucurii marunte. Si nu de putine ori cele mai simple lucruri dau nastere celor mai complexe sentimente. Iar daca nebunia ta chimica este prea complicata pentru lumea aceasta care cauta sa extraga doar valori materiale, inchide fereastra si deschide-i usa. Intr-un final, va invata sa te aprecieze asa cum esti.

    RăspundețiȘtergere
  8. Așa e. Simplitatea e cel mai sofisticat lucru din lume.

    RăspundețiȘtergere