joi, 23 mai 2013

Despre atracție undeva în mijlocul a doi magneți inactivi (Prima parte)




Mulți spun că opusele se atrag, dar eu cred că oamenii ca și noi se îndrăgostesc de oameni ca și noi. Ne îndrăgostim de noi înșine. De cei care ne seamănă. Vezi tu, cred că e nevoie de mai mult decât de oricine atunci când vrem să fim cu cineva. Altfel spus, nu ne putem îndrăgosti de oricine, la modul aleatoriu. Oricât de mult am auzi altceva. Fiindcă oamenii ca noi caută și observă părțile mascate și părțile mai adânci din ceilalți oameni. Noi nu suntem și nici nu putem fi superficiali când vine vorba de asta. Și cumva, într-un mod greu de explicat, tânjim inconștient să descoperim ce se află în sufletul celuilalt, în grădina lui de gânduri, ba chiar să descoperim cum funcționează tot ce se află dincolo de ceea ce se vede, dincolo de coloana vertebrală ori de măduva spinării, și începem asta atunci când inhalăm fiecare cuvânt pe care îl respiră cel de care ne simțim atrași. Tânjim și ne dorim să vedem mai mult. Vedem mai mult în oameni din cauza a ceea ce știm despre noi înșine. Ne raportăm întotdeauna la noi, așa că ne îndrăgostim de cei ca noi, de oamenii care au la îndemână cuvintele care ne plac, care au gânduri frumoase și acea strălucire străină din ochi, pierdută și artistică

O parte dintre noi nu ne putem trezi pur și simplu la ore fixe. Și, chiar și după ce sună alarma de deșteptare, mai pierdem câteva minute dezmorțindu-ne oasele, ori numărându-ne pistruii de pe umăr, ori măsurând pauzele dintre picăturile de ploaie care se lovesc de fereastră. Suntem tot oameni, dar suntem o specie care respiră diferit. Avem sensibilitatea noastră ciudată și de neînțeles. Deținem o imagine flexibilă despre ceea ce alții numesc frumusețe și poate de aceea nu ne putem decide când vine vorba despre cineva care e foarte diferit de noi înșine. Trebuie să fie neaparat vorba despre o persoană în care doar noi să găsim frumusețea. Să avem satisfacția că am văzut ceva ce alții nu au văzut. Să fie cineva care gândește, care simte și care se îndoiește într-un mod la fel de remarcabil cum procedăm și noi câteodată. Am convingerea că ne îndrăgostim de cei care ne seamănă fiindcă ei înțeleg, apreciază, leagă și cunosc ceea ce noi am experimentat și am simțit deja. Iar asta e foarte important. Mulți spun că opusele se atrag, precum magneții, și că ele sunt mișcate, din două locuri diferite, ca să sfârșească împreună. Dar tocmai asta e chestia, că noi nu avem nevoie neaparat de lucruri opuse, de oameni diferiți ori de opinii contradictorii. Fiindcă dacă ne placem, adică dacă există atracție puternică și ireversibilă între noi, asta deja înseamnă că suntem de aceeași parte a baricadei, indiferent că ne aflăm la polul magnetic al nordului sau al sudului. Altfel spus, nu e nevoie să fim întorși unul către celălalt. Suntem deja amândoi acolo. Unul în bătaia de inimă a celuilalt.


Mulțumesc Mariei, pentru un sâmbure de idee.





 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu