Came across my mind

 

Un apartament mare și spațios. Inundat de lumină într-o dimineață târzie de august. Claxoane, zgomot, tropăieli, șine de tramvai, sirenele ambulanțelor te asurzesc. Charlie și Charlotte s-au trezit cu o poftă acută de clătite americane stropite cu miere. Se țin în brațe, gâdilați de-o rază de soare și se gustă reciproc într-un sărut prelungit, asta pentru a-și procura amintiri intime de noaptea trecută. E haios cum le fâlfâie genele deodată atunci când se iubesc. De multă vreme ei s-au debarasat de cuvinte... Charlie și Charlotte nu sunt buze-pereche. Nici nu pot fi, buzele-pereche sunt, fără vreo excepție, materializarea în două persoane de sex opus (cercetătorii care fac parte din fenomen, fie ei buni matematicieni, folosesc sintagma opuse la sex, ca și cum ai spune două catete opuse), născute în colțuri diferite în lume în aceeași secundă.

Charlie are 27 de ani, Charlotte abia ce-a împlinit 25. Ei nu cred în ochi-pereche. Deși dacă-i privești te vei simți jenat, vei avea senzația că ei fac dragoste din priviri. Zilele le erau diferite până când s-au cunoscut, unul sărea cu parașuta, celălalt practica bungee jumping sau zbura cu parapanta. Dacă unul iubea muzica clasică, celălalt asculta un jazz autentic compus cândva pe undeva prin New Orleans. Însă de când s-au cunoscut, merg împreună peste tot. Charlie are aspect de artist, are aproape un metru optzeci, Charlotte e puțin mai scundă, dar ochii ei mari și verzi parcă compensează diferența asta. Charlie e ordonat până la pedanterie ai spune, Charlotte își aruncă lucrurile peste tot, poate de multe ori în special pentru a-l tachina pe el. Charlie e un om activ, îi place să bifeze în agenda proprie toate activitățile propuse, despre Charlotte ai spune că preferă plimbările liniștite și uneori dulcea ispită de a amâna unele lucruri pentru cealaltă zi.

Nici în suflete-pereche ei nu vor să creadă. S-ar putea să aibă dreptate, mai ales că dacă te gândești mai bine, sufletele-pereche, încă de la pubertate, devin căutători. Se ciocnesc de toate persoanele de sex opus, în majoritatea ocaziilor ivite, trecând neintenționat prin experimente și relații pasagere. Ba unii căutători apelează la toate mijloacele, uneori recurg la Internet pentru a-și stabili întâlniri. Dar, trecând peste toate, așteptarea pare că nici n-a existat vreodată când cei doi în sfârșit se văd pentru prima oară. Ambii simt un fel de șoc electric, mult mai puternic însă, un cutremur total, care nu lasă inertă nici o celulă a corpului. Șocul ăsta se diminuează în timp, regăsindu-se la aceeași intensitate doar în momentul orgasmului. Pare comic sau nu, unii dintre observatorii acestui fenomen susțin că până și virginitatea este exclusă atunci când se reunesc două suflete-pereche. Aceștia chiar tind să recomande sexul cu terți, pe întreaga perioadă dintre pubertate și unire cu cel sorit să-ți fie jumătate, tocmai pentru a putea avea mai apoi termeni de comparație. Poeții sunt de acord cu axioma asta, ei cred că o astfel de metodă garantează fidelitatea îndrăgostiților, și că așa nimeni nu-și înșeală sufletul-pereche, posibil datorită argumentului evident că nu vor mai găsi pe nimeni la fel de potrivit ca minte, trup sau suflet. Poate așa se explică de ce în literatură, în artă și nu numai, simbolul fidelității e o pereche de coarne. Iar când un băiat abordat de vreo căutătoare vrea să-i comunice eficient că și-a găsit deja sufletul-pereche, își duce două degete la frunte, pentru a simula cornițele nevinovate.

Charlie și Charlotte nu și-au căutat niciodată nici buzele-pereche, nici ochii-pereche și nici sufletele-pereche. Nu au refuzat ideea, doar că așa a fost să fie, amânau momentul ăsta. În școala lor nu se predase niciodată teoria sufletului-pereche, deși Charlotte are vagi amintiri despre o legendă auzită în clasele de gimnaziu care spunea că atunci când Mama Natură a creat perechea primordială de gorile, femela a privit masculul și a atins, din curiozitate, acea parte a corpului care făcea diferența între ei, simțind amândoi o vibrație atât de intensă încât le-a căzut părul, li s-a intensificat activitatea neurală și au devenit primele suflete-pereche, Adam și Eva. În anii de studiu ce-au urmat au descoperit teoria completă a sufletelor-pereche, elaborată și ajustată de tot soiul de demonstrații matematice, sociologice, istorice și antropologice. Dar ei tot în mitologie se regăsesc mai degrabă, în aventura lui Pygmalion, cel care, după nesăbuite căutări, s-a amestecat ca într-un melanj cu Galateea.

Charlie o știa din copilărie pe Charlotte. Locuiau în același cartier. I-a atras inițial asemănarea numelor. Au constatat că doar numele li se potrivește, dar se simțeau bine împreună și erau nedespărțiți. La pubertate, urmând regulile societății, au încercat să facă dragoste, dar mai mult așa, într-o doară. Au fost uimiți să afle că acesta era al doilea lucru la care deja se potriveau. Charlotte amâna tot ce se putea amâna, convingându-l ușor pe Charlie să-și amâne căutarea sufletului-pereche, deși el își notase în agendă căutarea. Au trecut anii și plăcându-se mult de tot s-au mutat împreună (temporar spuneau ei la început). Prietenii îi interogau adesea pe tema asta, încercând să-i determine să-și găsească o dată pentru totdeauna jumătatea. Dar Charlie și Charlotte afirmau că nu intenționează să rămână multă vreme împreună, se mai iubesc puțin și pe urmă vor începe căutarea.

Să revenim până în zilele noastre. Charlie și Charlotte s-au trezit, într-o dimineață târzie de august, gâdilați de o rază de soare și s-au gustat reciproc, fâlfâindu-și genele în loc de salut. N-aveau nevoie de cuvinte, bătăile inimii li se suprapuneau. Citind ziarul din dimineața aceea, Charlie aflase cu stupoare că se prăbușise un avion provocând zeci de victime. Îi trecea prin minte că acolo se aflaseră cel puțin câteva suflete-pereche. Era apăsat și de ideea că, după o viață lungă trăită împreună, unele suflete se sting la scurt timp unul după celălalt, lucru normal de altfel. Problema erau acest dispariții premature. Fiindcă dacă totuși cel pierdut în vreun accident rămânea fără sufletul-pereche după unirea lor, ar fi fost o dramă. Dar realmente tragic ar fi fost cazul invers, cel în care unul dintre cei doi ar fi murit înainte de unirea cu celălalt, fără să simtă vreodată vibrația.

Charlotte apăru în spatele lui Charlie, dezbrăcată complet, sărutându-l provocator pe gât și unduindu-se din șolduri agale ca o pisică. Hai cu mine în pat, azi e sâmbătă! Știa că-l va atrage în pat atunci când îi atinse acea parte diferită a corpului, moment în care simțiră amândoi un fel de șoc electric, un cutremur total, care-i prinse înmărmuriți, neașteptându-se nici unul să simtă în clipa aceea... acea vibrație. Știind că încă există umor în univers, de undeva de sus Mama Natură oftă adânc zâmbind parcă către ceilalți oameni: Totul iese bine la sfârșit. Dacă nu iese așa, înseamnă că nu acela e sfârșitul.